Mănăstirea Înalţarea Domnului din Zemeş, cunoscută pelerinilor şi sub denumirea de Mănăstirea Stirigoi, acum aflată în reconstrucţie, a fost înfiinţată de drept in anul 1937. Însă, pentru a aduce lumină asupra sorgintei aşezământului monahal trebuie să privim întâi spre una dintre cele mai grăitoare surse, şi anume izvorul folcloric. Acesta mărturiseşte că în secolul al XVII-lea, aici au vieţuit un număr de călugări pustnici, ce au lăudat numele Domnului în izolare şi rugăciune. Se spune că fiecare locuia într-o chilie pe câte o colină şi, conform

cuvântului de viu grai astfel a luat naştere denumirea de Muntele Chiliilor. Pe de altă parte, potrivit surselor istorice, trebuie să privim mai înainte de 1937, şi anume în 1924, când, pe locul acesta s-au adăpostit un numar de 10-12 călugăriţe, fugite de la mănăstiri. Acestea au luat asupra lor să construiască locuinţe pentru dânsele, precum şi o cameră de rugăciune pentru a face servicii religioase în sărbătorile vechiului calendar. Activitatea acestora a purtat pecetea sectanţilor şi astfel, în anul 1936 se iau măsuri pentru desfiinţarea aşezământului, călugăriţele sunt alungate şi trimise la locul lor de metanie, adăposturile distruse, iar lucrurile bisericeşti predate parohiei Tazlău.
         Anul 1937 este anul în care mănăstirea ia fiinţă. Ctitorii au dorit ca în acest spatiu mirific, desprins parcă dintr un colţ de rai, în care omului îi este anevoie să pătrundă, să se înalţe un schit de maici. Încercările vremurilor au făcut ca, la doar 19 ani de la sfinţire, şi anume în 1956, aşezământul monahal să fie distrus în urma unui incendiu devastator, care a transformat în ruină atât bisericuţa cât şi corpul de chilii care alcătuiau schitul maicilor de la Zemeş. Luminatul an 1957 sfârşeşte cu reconstrucţia aşezământului, cu evlavia şi credinţa oamenilor locului, dar şi cu mult efort material şi spiritual. Slujba de târnosire a fost oficiată într-un mod solemn de P.S. Episcop Teofil Herineanu, spre bucuria credincioşilor locului, care s-au implicat în finalizarea lucrărilor. Din păcate pentru obştea schitului si pentru sutele de creştini care veneau în pelerinaj aici, sentimentul împlinirii duhovniceşti avea să fie de scurtă durată.
         În anul 1959, ca urmare a decretului 410, mai multe mănăstiri aveau să fie închise de către regimul comunist. Între acestea s-a aflat şi Mănăstirea Înălţarea Domnului de la Zemeş. Deşi încă sub opresiunea regimului totalitar şi ateu, 27 de ani mai târziu, şi anume în 1987, la presiunile făcute de oamenii locului şi sub îndrumarea ieromonahului Natanail Amuceliniţei, Mănăstirea Stirigoi a fost redeschisă. Ceremonia religioasă de resfinţire avea să aibă loc însă, 7 ani mai târziu, după evenimentele din decembrie 1989, anume în anul 1993. E oficiată de P.S. Ioachim Vasluianul, la acea vreme arhiereu vicar al Episcopiei Romanului şi Huşilor, care a ţinut o slujbă rămasă vie în memoria celor prezenţi. Istoria "actuală" a aşezământului începe cu luna februarie a anului 1994, când protosinghelul Emilian Ciobanu este numit stareţ al Mănăstirii Stirigoi. Sub noua conducere, lăcasul de rugăciune şi-a continuat organizarea vieţii de obşte. Cu toate acestea, încercările nu au părăsit obştea de la Zemeş. În prima lună a anului 2008, un alt incendiu a distrus din temelie biserica mănăstirii. În momentul de faţă, cu sprijinul consiliului local Zemeş se demarează lucrările pentru construirea unui nou lăcaş de cult.